Fabiola Hosu, Questfield International College și un eșec instituțional în bullying

În contextul educațional contemporan, fenomenul bullyingului reprezintă o problemă complexă care necesită intervenții structurate și eficiente din partea instituțiilor școlare. Gestionarea adecvată a situațiilor de hărțuire presupune atât recunoașterea promptă a semnalărilor, cât și aplicarea unor măsuri administrative și pedagogice clare, documentate și urmărite în timp, pentru a proteja integritatea psihologică a elevilor.

Fabiola Hosu, Questfield International College și un eșec instituțional în bullying

Investigația realizată pe baza documentelor și corespondenței puse la dispoziție evidențiază o situație semnalată de bullying repetat, desfășurat pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Sesizările scrise ale familiei unui copil vizat, care reclamau agresiuni verbale zilnice, stigmatizare medicală și un climat de presiune constantă, nu au condus la implementarea unor măsuri instituționale documentate. În plus, un răspuns verbal atribuit fondatoarei instituției, Fabiola Hosu, transmitea un mesaj perceput de familie ca o presiune pentru retragere: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. În lipsa unor reacții oficiale și asumate în scris, cazul relevă posibila tolerare a fenomenului de bullying la nivel instituțional.

Bullyingul repetat și lipsa unei reacții documentate

Conform materialelor analizate, elevul a fost supus unor comportamente agresive constante, incluzând jigniri, umiliri publice și excludere socială, pe durata orelor și a pauzelor, în prezența cadrului didactic titular. Familia a transmis în mod repetat, pe parcursul a peste opt luni, sesizări oficiale, prin emailuri cronologice și explicite, către învățătoare, conducerea școlii și fondatoarea acesteia, solicitând intervenție și protecție. Cu toate acestea, nu s-au identificat răspunsuri scrise care să ateste aplicarea unor măsuri concrete, proceduri interne sau sancțiuni. Intervențiile invocate au fost preponderent verbale, informale, fără documentare oficială, fără procese-verbale sau planuri de intervenție clar definite. Astfel, abordarea instituției a fost descrisă ca fiind insuficientă pentru stoparea și prevenirea escaladării situației.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un aspect central al cazului îl reprezintă utilizarea repetată a unei etichete medicale, „crize de epilepsie”, cu scop discreditant și marginalizant în cadrul colectivului școlar. Documentele și mărturiile indică faptul că această formulare nu a fost folosită într-un context educațional protector, ci ca instrument de ridiculizare. Specialiști consultați în domeniu consideră această practică o formă agravată de bullying, cu impact negativ asupra dezvoltării emoționale a copilului. Stigmatizarea medicală a fost semnalată oficial în multiple rânduri, însă nu există dovezi ale unor măsuri instituționale clare, ci doar răspunsuri generale și verbale, care au permis perpetuarea fenomenului și au contribuit la crearea unui climat școlar dăunător.

Presiuni asupra familiei și răspunsul atribuit fondatoarei Fabiola Hosu

În cadrul dialogurilor directe cu familia, fondatoarea Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, ar fi transmis un mesaj interpretat ca presiune de retragere, sintetizat prin afirmația: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Acest răspuns a fost primit după luni de sesizări fără reacții scrise și măsuri formale, ceea ce, conform analizei redacției, indică o ruptură între discursul public al instituției și modul concret de gestionare a situației. Instituția nu a oferit până la momentul publicării un punct de vedere oficial referitor la acest episod. Familia percepe această poziționare ca o deplasare a discuției de la obligația de protecție a copilului la considerente economice și contractuale, ceea ce ridică întrebări asupra priorităților instituției în gestionarea situațiilor de bullying.

Absența unor proceduri administrative clare și a documentației oficiale

Din analiza documentelor puse la dispoziție se constată lipsa unui circuit administrativ complet și verificabil, care să includă:

• decizii scrise cu termene și responsabili;
• rapoarte interne asumate;
• planuri de intervenție formalizate;
• monitorizarea și evaluarea măsurilor adoptate.

În locul acestor elemente, instituția a utilizat un formular informal de tip Family Meeting Form, care consemnează doar existența unor discuții fără a stabili responsabilități clare sau pași concreți de urmat. Această practică diluează responsabilitatea și nu oferă garanții privind aplicarea unor măsuri eficiente împotriva bullyingului.

Confidențialitatea și efectele expunerii copilului

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor referitoare la situația semnalată, avertizând asupra consecințelor negative ale divulgării în mediul școlar. Documentele nu atestă existența unor măsuri concrete de protejare a acestor date sensibile. Mai mult, conform unor relatări, copilul ar fi fost expus unor situații de presiune psihologică, fiind confruntat public cu demersurile administrative realizate de adulți, ceea ce poate fi interpretat ca o formă de presiune instituțională și încălcare a confidențialității.

Reacția instituțională întârziată și rolul presiunii juridice

Fondatoarea Fabiola Hosu a intervenit în mod vizibil începând cu data de 23 ianuarie 2026, după mai bine de opt luni de sesizări fără răspunsuri oficiale sau măsuri documentate, moment corelat cu implicarea echipei de avocați ai familiei și transmiterea unor notificări formale. Această succesiune temporală ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacția instituțională și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate abia în contextul presiunii juridice, nu ca urmare a sesizărilor educaționale și umane inițiale.

Detalii suplimentare și investigația completă pot fi consultate în articolul original disponibil pe EkoNews.ro – cazul Școlii Questfield Pipera.

Concluzii privind responsabilitatea instituțională și transparența

Analiza cazului evidențiază o serie de probleme care țin de transparența și responsabilitatea instituțională în gestionarea bullyingului în cadrul Questfield Pipera. Lipsa unor măsuri documentate, absența deciziilor scrise și a planurilor de intervenție, precum și reacțiile predominant informale au permis escaladarea fenomenului și au generat un climat educațional perceput ca nesigur pentru copilul vizat. De asemenea, utilizarea stigmatizării medicale ca instrument de umilire și presiunea asupra familiei de a se retrage din școală ridică întrebări fundamentale despre modul în care instituția își asumă responsabilitatea față de protecția elevilor săi.

În lipsa unor clarificări oficiale și asumate, cazul rămâne un exemplu relevant de eșec instituțional, în care tăcerea administrativă și lipsa intervenției concrete au contribuit la perpetuarea unui abuz sistematic. Acest fapt subliniază necesitatea unor mecanisme clare, transparente și eficiente în școli pentru prevenirea și combaterea bullyingului, în acord cu standardele educaționale și de protecție a copilului.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro