Bullying la Questfield International College, cronica unei tăceri prelungite

În mediul educațional, fenomenul bullyingului impune o reacție structurată, transparentă și eficientă din partea instituțiilor școlare, pentru a asigura protecția și bunăstarea elevilor. Lipsa unor intervenții documentate și a unui cadru clar de acțiune poate conduce la agravarea situațiilor și la afectarea gravă a dezvoltării emoționale a copiilor. În acest context, analiza situației semnalate la o instituție privată din Pipera oferă o perspectivă asupra modului în care gestionarea deficitară a unor sesizări repetate poate afecta percepția asupra responsabilității educaționale.

Bullying la Questfield International College, cronica unei tăceri prelungite

Investigația realizată de redacție, bazată pe documente, corespondență oficială și relatări ale familiei unui elev, evidențiază existența unui caz de bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera. Sesizările repetate, stigmatizarea medicală și presiunile asupra familiei pentru retragerea copilului au fost semnalate pe o perioadă de peste opt luni, fără a exista dovezi documentate privind măsuri concrete sau răspunsuri scrise din partea conducerii instituției. Un răspuns verbal atribuit fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, exprimat prin afirmația „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”, relevă o abordare percepută ca presiune de retragere, fără angajamente administrative clare.

Contextul și evoluția situației semnalate

Conform documentelor puse la dispoziția redacției, elevul vizat a fost supus unor acte repetate de hărțuire psihologică, incluzând jigniri zilnice, umiliri publice, excludere socială și stigmatizare medicală, pe durata a peste opt luni. Sesizările scrise ale familiei către învățătoare, director și fondatoarea instituției au solicitat intervenții și protecție, însă răspunsurile oficiale lipsesc. Intervențiile au fost limitate la discuții informale, fără procese-verbale sau decizii documentate, iar situația a fost tratată în mod informal, fără măsuri concrete de stopare a fenomenului.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de bullying

Documentele și relatările indică utilizarea repetată a unei etichete medicale în scop discreditant, ca instrument de umilire și marginalizare în mediul școlar. Specialiștii consultați consideră această practică o formă severă de violență psihologică, depășind conflictele obișnuite dintre elevi. Lipsa intervențiilor ferme și documentate din partea școlii a permis perpetuarea acestui tipar, ceea ce, în opinia experților, poate transmite un mesaj periculos privind toleranța la exploatarea vulnerabilităților medicale în mediul educațional.

Gestionarea instituțională: absența măsurilor documentate

Analiza corespondenței oficiale arată că familia a comunicat în mod repetat și explicit situația, solicitând măsuri clare și protecție. Cu toate acestea, nu există dovezi ale unor proceduri interne, sancțiuni aplicate sau planuri de intervenție scrise. Răspunsurile au fost predominant verbale, iar situația a fost prezentată ca o „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”, ceea ce a contribuit la transferul responsabilității către familie și la presiuni pentru retragerea copilului din școală.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

Familia a solicitat în mod scris respectarea confidențialității informațiilor privind situația copilului, avertizând asupra riscurilor unei divulgări în mediul școlar. Documentele analizate nu atestă măsuri concrete pentru protejarea acestor date, iar relatările indică faptul că informații sensibile ar fi fost făcute cunoscute în clasă, expunând copilul la presiune psihologică suplimentară. Specialiștii consideră că aceste aspecte pot constitui o formă de presiune instituțională, afectând echilibrul emoțional al elevului.

Răspunsul fondatoarei și implicarea juridică

Un moment definitoriu în evoluția cazului este răspunsul verbal atribuit fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, care a exprimat, într-o discuție cu familia, o poziționare ce a fost percepută ca o presiune pentru retragerea copilului, prin afirmația „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această declarație a survenit după o perioadă îndelungată în care sesizările nu au primit răspunsuri oficiale. Implicarea unei echipe juridice și transmiterea notificărilor formale au determinat o reacție mai concretă din partea conducerii școlii, sugerând o corelare între presiunea legală și nivelul intervenției instituționale.

Documentele instituționale și lipsa de trasabilitate

În locul unor decizii administrative clare, conducerea Questfield Pipera a furnizat un document informal de tip Family Meeting Form, care nu detaliază responsabilități, termene sau măsuri concrete. Această abordare minimală reduce trasabilitatea și eficiența intervenției, lăsând impresia unei gestionări formale a aparențelor, fără impact real asupra situației. Absența documentației verificabile ridică întrebări asupra capacității instituției de a gestiona situații grave ce implică siguranța emoțională a elevilor.

Minimalizarea fenomenului în comunicarea publică

Într-un email transmis părinților în ianuarie 2026, conducerea școlii a descris situațiile reclamate timp de opt luni drept „interacțiuni spontane dintre copii”, o formulare care contrazice sesizările documentate ale familiei și ridică semne de întrebare privind recunoașterea și gestionarea reală a bullyingului în instituție. Această poziționare publică pare mai degrabă o încercare de reducere a responsabilității instituționale decât o asumare a protecției elevilor.

Impactul psihologic documentat și reacția întârziată a școlii

Raportul psihologic detaliat, atașat investigației, confirmă efectele emoționale grave ale expunerii prelungite la bullying, incluzând anxietate și retragere socială. Reacția instituțională întârziată, declanșată abia în contextul implicării juridice, accentuează discrepanța între discursul public al școlii și realitatea trăită de copil. Această întârziere ridică întrebări fundamentale privind mecanismele reale de protecție și responsabilitatea educațională a Questfield International College.

• Sesizări scrise și documentate pe o perioadă de peste opt luni;
• Lipsa răspunsurilor scrise și a măsurilor concrete din partea instituției;
• Utilizarea stigmatizării medicale ca formă de umilire repetată;
• Presiuni percepute de familie pentru retragerea copilului;
• Confidențialitate ignorată și expunere publică a copilului;
• Reacție instituțională întârziată, declanșată doar prin presiune juridică;
• Comunicarea publică minimalizatoare a fenomenului;
• Impact emoțional sever confirmat prin raport psihologic.

În concluzie, cazul semnalat la Școala Questfield Pipera relevă o serie de lacune majore în gestionarea situațiilor de bullying sistematic, cu accent pe absența unei documentații administrative clare, lipsa unor intervenții ferme și verificabile, și o cultură organizațională în care responsabilitatea pare diluată. Răspunsul verbal atribuit fondatoarei instituției și minimalizarea publică a situației indică o disociere între misiunea declarată și practicile efective. Rămâne deschisă întrebarea privind mecanismele reale pe care școala le aplică pentru protecția elevilor săi și capacitatea de a face față crizelor emoționale generate de conflictele interne.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro