Bogdan, Leul din Portul Calarasi

Bogdan Leu a aparut in fotbalul calarasean ca arbitru, a fost apreciat de multa lume, dar a abandonat sportul in favoarea afacerilor. Acum s-a reintors in fotbal ca finantator al clubului Portul Calarasi, ce are ca activitate cresterea de copii si juniori. Intr-un interviu-eveniment, Leu vorbeste despre planurile sale de viitor, face o analiza a arbitrajului calarasean si recunoaste ca i-ar placea sa se implice la Dunarea Calarasi.

Domnule Leu, de ce ati ales sa va implicati in finantarea echipei Portul Calarasi?

Acest proiect a fost pentru mine visul pe care l-am avut din perioada in care am jucat fotbal si am fost arbitru. Mi-am dorit întotdeauna sa manageriez un club la care sa-mi impun ideile si conceptia mea despre fotbal, iar când a venit propunerea lui Cornel Ticu de a prelua echipa nu am ezitat nici un moment.

In clipa de fata, Portul Calarasi isi desfasoara activitatea doar la nivel de copii si juniori. Aveti de gand ca in viitor sa participati si la competitii de seniori?

Acum activitatea clubului se bazează pe grupe de copii născuți între anii 2000-2006 , dar când acești copii vor creste este clar ca trebuie sa le oferim continuitate. Crearea unui echipe de seniori sau colaborarea cu o echipa gata formată este absolut necesară pentru ca acești copii sa se dezvolte normal si natural.

Care sunt oamenii alaturi de care munciti la aceasta echipa?

Organigrama clubului este următoarea: Daniel Ilie Daniel si Bogdan Leu – finantatori, Cornel Ticu, Dan Andronache, Severin Smaranda – antrenori. Trebuie remarcat si faptul ca, la nevoie,  lângă noi se mai strâng si alte persoane care ne ajuta la desfășurarea in condiții optime a clubului cum ar fi Dan Petcu, Doru Tataru, Gabi Toader, Gigel Tudorache, George Iosif sau Paul Mitache.

La Calarasi se petrece un lucru ciudat. Exista doua cluburi de copii si juniori, Portul Calarasi si Atletic Calarasi, dar Dunarea Calarasi nu are in curtea clubului nici o grupa de juniori. Cum va explicati aceasta situatie?

Ca sa fac o gluma, va spun ca este un lucru bun pentru noi, ca nu mai avem concurenta. Daca vorbim serios trebuie sa recunoastem ca in fotbal sunt doar doua posibilitati de supravietuire. In cazul in care nu ai bani, cresti fotbalisti, asa cum fac Sportul Studentesc, Ajac Amsterdam sau Academia Hagi. In cazul in care ai bani, cumperi fotbalisti asa cum fac Steaua, Manchester City, Chelsea sau PSG. O alta varianta nu exista in momentul in care vrei sa faci performanța in fotbal. Dacă vrei sa pacalesti fotbalul, poți sa faci lucruri cu jumătate de măsura, dar performanța nu vei face niciodată si te vei zbate permanent in mediocritate.

In cat timp vom vedea un jucator de la Portul Calarasi in lotul celor de la Dunarea Calarasi?

Noi suntem deschisi la orice fel de colaborare, mai ales cu echipa fanion a județului, unde sunt oameni cu care te poți înțelege. Va fi o mare mândrie sa vedem jucatori crescuti de Portul Călărași jucând pe „Centralul” calarasan si incantand publicul spectator. Când se va întâmpla asta nu pot sa va spun, dar sper sa se întâmple cât mai repede, deoarece echipa are potențial si sunt jucători de valoare la toate grupele de varsta.

La turnel de la Brasov v-ati clasat pe locul 20. Aceasta pozitie este sub asteptari?

Mult sub așteptari, dar tinand cont de conjunctura in care s-a desfășurat turneul a fost un rezultat normal. Ca sa discutam concret, dau niște repere de desfășurare a turneului. Am plecat la turneu cu 12 jucatori, iar după primul meci am avut doi accidentati cu piciorul in ghips, iar după alt meci alți doi accidentati, rămânând fără nici o schimbare. Am avut o grupa extraordinar de grea, cu Tampa Brasov, echipa organizatoare, Scoala de Fotbal Dani Coman Pitesti, detinatoarea trofeului, si CS Odorheiu Secuiesc, care l-a finalul competitiei s-a clasat pe locul al doilea. Pentru unii copii, a fost primul turneu de o asemenea amploare. A fost un turneu foarte greu, cu trei meciuri într-o singura zi. Am invins echipe cu tradiție precum  „Dani Coman” sau Dynamic Craiova, o scoala de fotbal care aduna 250 de copii din toata Oltenia. Pot spune cu certitudine ca acum, in condiții normale, jucam de la egal la egal cu orice echipa prezenta la acest turneu.

Cat de mare este rivalitatea dintre Portul Calarasi si Atletic Calarasi?

Din punctul meu de vedere nu exista rivalitate, deși rivalitatea naște progresul. Plecand o serie de jucatori de la Atletic către Portul, s-au născut o serie de disensiuni între cele doua cluburi. Eu vreau rivalitate cu Academia Hagi, Sportul Studentesc, Dinamo, Dani Coman, de aceea participam la turnee gen Brașov Indoor Cup, Kinder Eon Cup, Supa Aldo Sport . Nu poți progresa decât dacă te bati cu cei mari si puternici. Acest club a crescut enorm in cele 10 luni, de când l-am preluat impreuna cu Daniel Ilie.

Exista posibilitatea de a avea si la Calarasi un turneu la fel de puternic precum cel de la Brasov?

Sper ca in viitorul apropiat, cu ajutorul autorităților locale, sa organizam si la Călărași un turneu cu cel puțin 24 de echipe. Ar fi o propaganda extraordinara pentru fotbalul calarasan si, nu in ultimul rând, pentru orașul Călărași. In perioada 12-14 aprilie vom organiza Cupa Portul, ediția a doua, sperând sa aducem cel puțin 12 echipe.

Intr-o vreme ati activat ca arbitru in campionatul judetean de fotbal. De ce v-ati retras?

Tot ce am făcut in viața am făcut temeinic, nu cu jumatati de măsura. A trebuit sa aleg între arbitraj si afaceri si pentru binele familiei mele am ales afacerile, dar arbitrajul, trebuie sa recunosc, ca a rămas regretul vieții mele. Am arbitrat din pasiune si nu pentru castigul material, am respectat si am fost respectat de catre echipe, dar m-am lăsat de arbitraj in momentul in care mi-am dat seama ca nu-mi pot întreținere familia din baremul de arbitraj.
Ca sa poți face performanța in arbitraj trebuie sa-ți canalizezi toată atenția pe acest lucru, făcând acest lucru profesionist, cu toată răspunderea.

Cum priviti fotbalul calarasean in acest moment?

Eu am susținut mereu ca performanța nu se poate face decât cu investiție privată si nu din bani publici. Conducerile publice si politice trebuie sa creeze parghiile necesare ca societățile comerciale sa se dezvolte astfel încât sa poată susține sportul românesc, nu sa investească direct. Din totdeauna se știe ca statul a fost cel mai slab administrator al lucrurilor pe care le-a administrat. Cluburile de fotbal trebuie sa fie societăți comerciale administrate de un manager, iar cel care administrează sa răspundă pentru rezultate si buget. Administrația publica locală trebuie sa investească doar in stadion. De restul trebuie sa se ocupe administratorul privat. Când vorbesc de manager, ma refer la un manager adevărat, care sa fie in stare sa asigure un buget, nu doar sa cheltuiasca banii primiti. Revenind la fotbalul calarasean, trebuie spus ca situația nu este roz. Dunărea are o situație materială precara, iar fără bani nu se poate face performanța. Despre Divizia D ce sa mai vorbim? Echipele trăiesc numai din banii publici ai primăriilor si ai câtorva investitori locali. Pe aceasta tema putem vorbi o zi întreaga.

Sunt un om de afaceri cu o situatie materiala buna. Vi s-a cerut vreodata sa va implicati la Dunarea Calarasi?

Niciodată. Nu mi s-a cerut ajutor nici macar in privinta arbitrajului, acolo unde puteam sa ajut. Am trei fini care sunt arbitri divizionari si care au tot „fluierat” pe la Calarasi.

De ce ati ales sa va implicati in fotbal si nu in politica?

Nu am făcut si nu o sa fac politica niciodată. Nu îmi place. Ca politician trebuie sa minți foarte mult ca sa obții susținere publica si eu nu vreau asta. As fi făcut politica într-o societate normala, in care politica este o știință exactă, așa cum am învățat la scoala, nu ca in realitatea cruda in care traim. 90% din oamenii care fac azi politica o fac in primul rând pentru interesul propriu si nu pentru cetățeni. Sper din suflet ca nu am fost prea generos cu procentul pe care l-am indicat. In fotbal, si mai ales la copii, am găsit oameni cu sufletul curat, alături de care chiar ma simt bine.

Daca mai tarziu vi se va cere sa mutati toti jucatorii la Dunarea Calarasi, veti accepta?

Dacă ar fi  in interesul copiilor, in secunda doi as da toți copiii echipei Dunărea fara nici o părere de rău. Tot ce fac aici fac numai in interesul copiilor de care m-am atasat foarte mult. Sunt convins ca dacă domnul Ivanciu va continua sa se implice la Dunărea,  mai devreme sau mai târziu între clubul Dunărea si Portul va exista o colaborare fructuoasa pentru ambele părți.

Judetul Calarasi nu are, in clipa de fata, un campionat de cadeti. Ati incercat sa-l convingeti pe Bratu Cataros sa infiinteze o astfel de competitie?

Județului Călărași îi lipsesc multe, nu numai campionatul de cadeți despre care vorbești si care, într-adevar, este necesar. Județul Călărași nu are, in primul rând, un liceu cu profil sportiv. Asa ceva exista in aproape fiecare oraș resedinta de județ si asta ridica fantastic nivelul sportului in acel județ. Avem licee cu profil auto, chimie, agricol de parca toți copiii se fac tractoristi, șoferi sau chimisti. In realitate, nee trezim doar cu niște specialiști in somaj. Cred ca măcar câteva clase cu profil sportiv se puteau înființa in municipiul Călărași. Județul Călărași nu are competiție la nici un nivel de vârsta al copiilor sau juniorilor, in afara celor organizate de FRF, pentru ca este mai ușor sa nu faci nimic decât sa te „complici”. In cadrul CSM Calarasi nu este sectie de fotbal. Cred ca este singurul club sportiv municipal din tara fara sectie de fotbal. Județul Călărași nu are un campionat între scoli sau licee care sa fie puternic mediatizat asa cum este Cupa Coca Cola la Bucuresti.

Ce ii determina, in aceasta lume dominata de internet, pe copii sa vina la fotbal?

Cred cu tarie ca sportul pregătește fantastic un copil pentru viitor, nu numai din punct de vedere al sănătății, ci si moral. Colectivitatea face întotdeauna bine copiilor ,iar rigurozitatea unor antrenamente va pregăti copilul pentru viața si viitor. Merg pe strada si vad copii obezi sau supraponderali la 6-7 ani, care nu au alergat 10 metri pana la aceasta vârsta, aud de boli la copii care in mod normal se fac la vârsta a treia. De ce oare?
La scoala primara se face matematica in loc de sport, părinții își duc copiii la fast food cu mare fala, dandu-le sa manance pizza si shaorma in loc de brocoli si spanac si le sting setea cu Coca Cola in loc de apa plata. Este foarte greu sa schimbi mentalitatea paguboasa care s-a creat, dar nu ma dau bătut si sper ca voi reuși cu ajutorul colaboratorilor sa atragem cati mai mulți copii la fotbal.

Lucrati cu doi antrenori tineri, Cornel Ticu si Dan Andronache. Cat de departe crezi ca vor ajunge ei in fotbal?

Da, am norocul si privilegiul sa lucrez cu doi antrenori nu numai valorosi ci si cu caractere frumoase. Cât privește valoarea celor do, aceastai este dovedita prin antrenamentele pe care cei doi le fac. Invit toate persoanele interesate sa vina si sa urmărească un antrenament al celor doi si apoi sa discutam despre asta. La noi se fac antrenamente adevărate, nu doar se joaca fotbal,  iar dorința mea este ca atunci când un jucător care a făcut junioratul la Portul va ajunge la o echipa de seniori sa știe sa facă o preluare, sa loveasca corect mingea cu interiorul si exteriorul, sa execute corect lovitura de cap, sa știe ce înseamnă un sistem de joc, sa fie pregătit pentru fotbalul mare. Eu sper ca ei sa crească odată cu proiectul la care ne-am inhamat împreuna si care sper sa aibă succes.
Nu as vrea sa-l uit nici pe Smaranda  Severin, care ne ajuta si el la antrenamentele cu începătorii si cu portarii.

Este capabil judetul Calarasi sa sustina o echipa in Liga a II-a?

Cred ca la aceasta întrebare ar trebui sa răspundă oamenii din conducerea clubului Dunarea, care cunosc mai bine situația materială existența in acest moment. Eu cred ca bugetul de subzistenta al unui club de Liga a II-a ar fi undeva la doua milioane de lei, bani care daca ar fi cheltuiti cu responsabilitate si cu pricepere ar fi suficienți pentru a lupta de la egal la egal cu echipele din al doilea esalon.

In toamna anului trecut ati avut o altercatie cu arbitrul Liviu Mitea. Ce parere aveti despre nivelul actual al arbitrajului calarasean?

Si despre acest capitol mi-as dori sa vorbim o zi întreaga. Referitor la altercația cu Liviu Mitea, consider ca „am sărit puțin calul” si chiar îmi cer din nou scuze. Cât privește arbitrajul calarasean, acesta se afla acolo unde AJF-ul a dorit. Din cauza deselor schimbari de presedinte al Colegiului Judetean de Arbitri nu exista o strategie pe termen meciu si lung. AJF-ul a dus arbitrajul acolo unde mai jos nu se poate. In continuare, in loc sa crească arbitri tineri si neviciati, s-a mers pe mana celor fără perspectiva si ușor manevrabili. Consider ca presedinte CJA trebuie ales, nu numit. Astfel, el ar avea autoritate si raspundere in fata echipelor. N-ar mai sta la mana presedintelui AJF Calarasi. Trebuie sa fie atrasi in funcții de conducere foști arbitri care sa pregătească tinerii arbitri pentru viitor. Este nevoie de o pregătire teoretica si practica mult mai buna a tinerilor arbitri, prin testari lunare, astfel încât sa nu se mai patesca rusinea de la ultimile examene de promovare, atunci când candidații din Calarasi s-au situat pe ultimile locuri. Ar fi bine sa asistam la o intinerire neconditionata a lotului de arbitri. Orice echipa va înțelege ca arbitrul tânăr a greșit pentru ca nu știe si nu ca a vrut sa dezavantajeze pe cineva. Cu un marketing corespunzator pot fi atrasi sponsori pentru Colegiul Judetean de Arbitri. Se impune o colaborare mai buna între colegiu si echipe, sa se faca seminarii in care delegatii si doi jucatori din partea fiecarei echiper sa participe împreuna cu arbitrii la cursuri despre Legile Jocului si ROAF.

Ati visat vreodata ca un jucator de la Portul Calarasi va ajunge la echipa nationala?

In fiecare moment visez la asta. Dacă nu ne punem in gand idealuri marete, vom realiza întotdeauna puțin sau nimic. Vreau sa creștem acești copii pentru marea performanța in condiții normale marii performante si sa le arătam ca dacă se vor pregăti corespunzător, între vis si realitate nu este decât un pas. Vom face tot ce depinde de noi ca ei sa ajungă acolo. Restul depinde numai de ei.

Care sunt cele mai mari dezamagiri pe care le-ati trait in fotbal?

Arbitrajul este dezamagirea vieții mele in fotbal. Nu am realizat ceea ce chiar as fi putut sa fac. Am iubit extraordinar de mult arbitrajul si l-am abandonat, consider eu, prea devreme.

Related Articles

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *